anacronisme
September 3, 2009
August 23rd
spinning counterclockwise
Am vazut Radiohead. Am ascultat Everuthing in its right place, True love waits, The Bends, How to disappear completely si Exit Music (For A Film). Sunt piesele mele preferate aranjate dupa preferinta si pe care cei care au conceput setlistul au ales sa le cante invers, lasandu-le pe cele mai frumoase pentru Encore. As vrea sa retraiesc Ok Computer, The Bends, Kid A sau Hail to the thief la fel de mult cum as vrea sa dispara These are my twisted words si pe In rainbows sa ramana numai Videotape, All i need si Weird Fishes.
Be a world child, form a circle
Before we all go under
And fade out again
and fade out again
August 15th
steady
Faith No More, Sala Polivalenta, sub 2000 de oameni. Ma bucur ca am mers si ca am ascultat Epic, Midlife Crisis, Caffeine si Surprise!You’re dead! In aceeasi masura ma bucur ca Patton nu a fost intr-o dispozitie atat de ghidusa cat sa scuipe sau sa inghita sireturi asa cum a facut prin alte parti, pentru ca imi sunt de ajuns grimasele lui a la Hannibal Lecter.
.
September 2, 2009
And so it goes, and so it goes
And you’re the only one who knows
rem
May 17, 2009
tu mă iubesti mai mult atunci când dormi
în somn se întâmplă cele mai multe lucruri frumoase: paşii sunt mai mici, mai strâmbi, ai altuia; mâinile sunt bucăţi de culori, degetele pensule
în somn poţi să ai fără să simţi, altfel decât istoria care l-a vrut pe om fără să îl iubească
de cele mai multe ori mori în somn, dar nu îţi doreşti niciodată să mori pentru totdeauna
visul este pasul somnului pentru că acolo „mereu” nu e niciodată la fel
nu am văzut niciodată în somn un om care să treacă strada
în somn pleoapele sunt scoarţe, iar visul e un muşuroi de imagini
cineva ar fi mândru dacă în somn ar rămâne gravate ideile unei zile
în somn cele mai frumoase lucruri sunt secundele,
iar luciditatea e a celui care conştientizează cât trăieşte de mult şi de intens.
Don’t let your dreams fall asleep
May 5, 2009
Un mare om spunea că suntem eterni, iar toată durerea pe care o simţim este o iluzie. Ascult Into another şi încep să mă schimb; dintr-un om devin alţi o sută de cântăreţi, din cântăreţi mă schimb în o mie de ascultători, mă împart să pot alege un fundal potrivit stării mele şi să pot asculta totul fără mine. Din păcate nu reuşesc decât să mă închipui pe mine în versurile imaginate de cei din Luna amară
Blending colors of your grief/ Staining years with disbelief/ Haven’t found a path/ So I just run/ Into another wait to drown
mai rea, mai închisă, învăţată să iert sau să mint, în final redevenind, mai mult sau mai puţin, un pitic căzut. Transitions este o piesă care te învaţă să mergi fără să te uiţi împrejur. Nu ştiu dacă am reuşit să fac asta în afara minutelor în care o ascult, însă ştiu sigur că titlul, chitarele şi versurile (trompeta mi se pare în afara contextului) fac din Transitions piesa mea preferată de pe album.
Când tot ce-auzi e tot ce crezi/ Rămâne doar să mai şi vezi/ când tac/ Cuvinte moi să le îndoi/ Cu limba arsă de nesomn/ când zac/ Palete stinse dinspre roţi/ Să tot găsim în linii morţi/ când fac/ Cărbune proaspăt- palma ta/ Nimic din mine-n lumea ta/…. Argint nu mint în chihlimbar/ E marea neagră plânsă-n val/ Lumina asta cade strâmb/ Pământ ne cheamă sub pământ/ Nisip defel şi fără rost/ culeg…/Găseşte-mi loc să nu mă pierzi şi calcă strâns pereţii verzi/din noi/ Ferestre albe să descui/ Cu pleoape mate prinse-n cui/ mă-ndoi/ Nu am nimic să ţin în gând/ Sunt sticlă arsă din pământ/ în ploi.
Chihlimbar. Am ascultat de atâtea ori piesa, încât m-am plictisit. Asta s-a întâmplat şi cu dEUS- Nothing Really Ends, Sigur Ros- Saeglopur şi alte sute de piese, pe care le ascult încontinuu la intervale de 2-3 luni, din dependenţă.
Unghii de drac este una dintre cele trei piese în limba română despre care nu voi spune decât că are versuri reuşite, pentru că încă nu m-am hotărât dacă să o încadrez în aşa sau în altminteri.
Lumea se întâmplă şi n-ai de ales/ e oare a ta s-o visezi?/ e oare a ta să o crezi? se ce-ai înţeles? eşti al tău să te pierzi? eşti al tău să te ierţi?
Strip the grievance, true sunshine/ Keep it to yourself/ Lose the anger, give me time/Time to help myself
În viziunea mea, True Sunshine este piesa cu acord perfect între partea instrumentală (aici şi trompetă) şi voce.
Din categoria omul politic frustrat/societatea obositoare, avem versurile de la Deadends ,No Return şi Hunt The Wire
...Our life means compromise/ Always smart but never wise/Together alone…
Is it to the moon or is it to the sun/ Is it down to earth or is it high above/ Is it to the love/ This song is being sent by our troubled minds and tired hearts
There is blood on the news, there is blood on your dreams/ There is something so sad about your f…ed up esteem/ And we cry…
trei compoziţii reuşite pe care le laud pentru originalitate. No return este şi una din piesele preferate…
Kill the dancer: chitară acustică, nick, chitară acustică, nick, nick, trompeta, doiiing.
Close my eyes and dream of you/ kill the dancer that’s killing you…
Dacă ar fi fost după mine, Floodmoses ar fi fost 01 pe album.
So this is how you chose to let us know/ Of how the water always finds its way to flow/ Down through every goddamn heartless stone/ But we’re right here…/ Chose to never leave/ One more floodmoses/ To believe in…
Little Sun nu ştiu exact ce este. Un leagăn, un avion, o furtună de chitare, un respiro, doi trei nick, un câine, un mihnea ubicuu, un doi vali … ceva neuman în orice caz din care îmi place mijlocul.
Şi tot ce n-am să-ţi dau e-n tot ce n-am să iau înapoi/ N-am ştiut cum pasul tău e greu/ Pasăre rece pe umărul meu…
om cu oare la cap
April 27, 2009
Paşii lui vino înapoi
Mă duc în spate şi mă lasă acolo.
-Nu o să vă înţeleg niciodată, oameni-umbră, aşa cum
Nici voi nu înţelegeţi dansul lui vino înapoi
Şi mai ales
Cum nu vreţi să vedeţi că eu sunt întotdeauna lipită
Pasului şters din fiecare din fiecare oră de mers.
-Nu o să te înţeleg niciodată, pas strâmb,
Palmă lipită în gânduri goale pe frunte, întotdeauna vrei
Piruete de vino înapoi
Când spaţiul câştig îi vine pe corp
Omului rid cocoşat de idei în găuri din zid.
language is a virus from outer space
April 26, 2009
paradise____is exactly like_where you are right now______only much much___better.__._.I saw this guy on the train____and he seemed to gave gotten stuck___in one of those abstract trances___and he was going:ugh…ugh…ugh._.___and fred said:
I think it’s a pain cry.
And I said: Pain cry?
Then language is a virus.
language___it’s a virus_language__it’s a virus.__.well I was talking to a friend___and I was saying_I wanted you__________and I was looking for you_but I couldn’t find you.i couldn’t find you_____and he said:
Are you talking to me?
Or are you just practicing
For one of those performances of yours?
Huh?
language___it’s a virus_language__it’s a virus.__.he said:
And I had to tell the judge that it was you.
And I had to sell the car and go to Florida.
Because that’s just my way of saying_____it’s a charm
That I love you. And I_____it’s a job.
Had to call you at the crack of dawn__why?
And list the times that I’ve been wrong.
Cause that’s just my way of saying
That I’m sorry_______________it’s a job
language___it’s a virus_language__it’s a virus.__.
you know I don’t believe there’s such a thing as TV. I mean -they just keep showing you the same pictures over and over and when they talk they just make sounds that more or less synch up with their lips that’s what I think!
language___it’s a virus_language__it’s a virus.__.
well I dreamed there was an island that rose up from the sea and everybody on the island was somebody from TV and there was a beautiful view but nobody could see cause everybody on the island was saying look at me look at me because they all lived on an island that rose up from the sea and everybody on the island was somebody from TV and there was a beautiful view but nobody could see cause everybody on the island was saying: look at me look at me
lifelines
March 12, 2009
Număr până la 3. În faţă îmi apare K, în spate îmi apare umbra lui. Strada merge goală înainte, copacii sunt muţi, culorile aproape la fel de şterse ca liniştea grea din jurul nostru. Nu mă pot întreba nimic pentru că nu ştiu încă dacă pot inspira. Aş vrea să mă pot îndrepta spre portieră, dar nu ştiu dacă de după ea au plecat bătrânul olog şi bebeluşul.
Bunica o ţine pe mama în braţe, tatăl meu deschide uşa, « Bine ai venit acasă. Dar unde ai fost ? »
Eram la colocviu. Ştii… genul ăla de întâlniri în cadrul cărora, prin simpla prezenţă emani seriozitate, iar prin discurs te desăvârşeşti. De data asta am trecut cu toţii repede peste cuprins, lăsând loc pentru mai multe încărcături sociale şi emoţionale, eventuale strângeri de mâini, chicoteli obscene sau somn de voie. Dorin m-a luat de braţ, m-a întrebat de sănătatea tatălui meu, de tinereţea rigidă a maică-mii şi de cafeaua slabă din sală. Laur mi-a propus “să ieşim la ceaiuri ” nu ştiu ce voia să spună şi nici nu aveam de gând să beau ceai…vreodată.
Degetele lui iau o formă ciudată, cred că vrea să imite o frunză de castan. Râd şi plec cu el.
În apartamentul lui mansardat am stat cât să fumez un joint şi să îmi dau seama că dicţia orgasmică a lui Laur mă scârbeşte.
Autobuzul puţea a ceai de iasomie, adică amărui şi înţepat. Doamna care părea să fie una din petale, a scos o daltă şi a începu să îşi ciopârţească unghiile. Timp de trei staţii, secundarul ceasului comun s-a transformat în unghieră ; la următoarea, m-am oprit.
Merg foarte încet şi nu vreau să înţeleg ce înseamnă paşii mei. Nu găsesc nimic dinamic şi mi-ar plăcea să rămân în tablou încă puţin, cât să descopăr dacă cei doi din maşină pot face aceleaşi lucruri pe care le fac eu : să respire, să aibă idei şi să vorbească.
sexfaldur
January 6, 2009
azi am stins praful de pe vârsta de aur a zenobiei,
plasticul îmi zâmbea şi proprietăţi ale corpului ei se dezveleau încet,
scăpând sunetele de ecou prinse pe coapse;
azi o iubesc pe zenobia, femeia nu încă pasăre,
viaţa ce mă strânge şi pe mine între coapsele ei
şi îmi spune să cânt…
de ieri o iubesc neînchipuit de mult, degetele ei
sunt degetele mele
de ieri strâng nimfa de braţe, zenobia geme, gemetele ei
sunt zgârciurile mele…
